De ce nu are ziua 30 de ore?

Mie nu îmi ajung 24 de ore pentru a face tot. Asta pentru că vreau prea multe într-un timp cam scurt. Mă bag la prea multe chestii, nu vreau să ratez nimic, și totuși, uneori se pare că trebuie să mai renunți la unele lucruri sau să îți planifici totul foarte bine.

Iar lipsesc de aici și acum voi scrie o postare scurtă în care vă informez cu ce mă ocup zilele astea.

În primul rând, scuzele vin către voi pentru că nici nu v-am spus cum a fost la expoziția pe care am organizat-o împreună cu Panfi.

El a scris pe blogul lui   mai multe despre cum a fost la expoziție. Vă spun că vremea a ținut cu noi în a doua dată, deoarece atunci când am pus totul la punct a plouat, iar evenimnetul trebuia să aibă loc în Piața Muzeului. Astfel că din cauza ploii, evenimentul a fost amânat într-o zi superbă de joi în care am avut mulți vizitatori, lumea fiind la plimbare în parc.

Ne-a vizitat până și Emil Boc și Radu Moisin.

Dacă nu ați fost pe acolo, fotografii găsiți pe pagina mea de Facebook și mulțumirile mele merg la Groparu, Panfi, Oana Buzatu, Vitrina Advertising, Darius Groza. Mulțumesc frumos tuturor că m-ați ajutat și am dus la final acest mic proiect. O să mai urmeze, promit, am gânduri mari.

AȘa că să vă mai zic de ce nu am continuat seria cu Sibiul și nici reportajul de la SIghet, plus celelalte multe materiale ce le am programate pentru a le publica aici.

Pentru că sunt am fost voluntară la ZIlele Clujului, sunt voluntară la blogul TIFF, pe care vă invit să intrați pentru a citi recomandările noastre, interviuri, povești de prin casa TIFF și alte surprize, concursuri. Profitați, până nu se termină festivalul. Numai zic, intrați aici și mergeți la filme, expoziții, tot felul se întâmplă. Măcar voi să mergeți.

În momentul de față am de făcut trei proiecte, vreo 7 teme, zeci de fotografii de gestionat și de trimis, interviuri de luat și de trăit.

Nu mai prea știu cum este să stau o oră să cânt la chitară și să caut melodii noi de învățat. Nu prea, adică deloc.

Începe sesiunea…no comment.

Plus că vreau să merg la Rock The City și trebuie să îmi găsesc un sponsor, un sponsor din ăla de la care să mă împrumut pentru o lună, ca apoi să îi dau banii înapoi, desigur.

Nu vă mai scriu câte am în plan și cât de mult îmi doresc să aibă o zi aproximativ 30 de ore, ca să fac și eu tot ce mi-am propus.

Joi haideți cu toții la Clădirea Casino să îi ajutăm pe copiii cu dizabilități. Asociația Hans Spalinger are nevoie de ajutor și 1o lei nu este mult, donăm din puținul de student pe care îl avem, mai ascultăm și muzică. Intrați aici și citiți mai multe + attending la eveniment.

Mă tot gândesc…când eram mică și abia așteptam un anume eveniment, mă gândeam că dacă dorm, trece timpul mai repede și se apropie acel eveniment.

EI bine…acum nu mai prea vreau să dorm ca să termin tot ce am de făcut.

Deci….să-mi mai fac o cafea?😀

3 thoughts on “De ce nu are ziua 30 de ore?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s