Reportaj: Ora 12.30. Cea mai importantă pentru unii oameni

Notă: Acest material nu este menit să facă reclamă Bisericii în general. Părerea mea despre aceasta nu este chiar cea mai bună, dar am considerat că acest caz merită să fie prezentat deoarece oamenii cu nevoi se află în centrul lui.

Din punctul meu de vedere, acesta este un start bun pentru ca Biserica să se implice în mod real la problemele enoriaşilor, nu doar să ridice biserici peste tot şi să ceară taxe.

Aşa că…dacă mai cunoaşteţi proiecte de genul acestora, va rog să imi trimiteţi link.

Ora 12.30. Cea mai importantă pentru unii oameni

Când mergi pe strada Constituţiei, treci de parcul Tineretului, de freamătul copiilor care se bucură de copilărie şi ajungi la Biserica “Naşterea Domnului”.

Unii oameni trec pe lângă ea, se inchină o dată şi merg mai departe.

Alţii ştiu că se apropie ora la care masa este servită special pentru ei.

12.25.

În cantină încep să se arate feţele oamenilor care nu au o condiţie materială prea bună, feţe care arată ori tinereţe, ori boală, tristeţe sau pur şi simplu mulţumire faţă de părintele Ioan Coşa, îl salută cuviincios şi se aşază la masă sau la coadă pentru a lua mâncarea la pachet.

Părintele Ioan Coşa te întâmpină cu un zâmbet şi cu o călduroasă urare de poftă bună.  Cantina nu este foarte mare. Are trei mese lungi la care pot mânca 50-60 de persoane.

La masă sunt aşezate 12 suflete de toate vârstele care îşi aşteaptă mâncarea.

Între timp, pe uşă intră un om cu trei copii. Ei iau mâncarea acasă. Există şi această opţiune pentru cei care doresc să ducă mâncarea celor bolnavi sau preferă să mănânce acasă.

În cantină poţi simţi o oarecare apăsare, un iz de probleme, de sărăcie, dar totodată oamenii par împăcaţi cu viaţa lor.

“Iarna nu-i ca vara”

Suntem în luna lui iunie, afară este o vreme mohorâtă, parcă nu este vară, o să plouă…

Dar când intri in cantină, intri într-un loc luminos: faţa albă de masă, vopseaua albă a pereţilor, scaunele portocalii şi icoanele te fac să te simţi în siguranţă, alături de mirosul mâncării care te prinde de cum păşeşti.

În timpul verii, 30 de persoane, indiferent de vârstă – copii, adulţi sau pensionari- au parte de o masă caldă la biserică.

Iarna, numărul persoanelor care stau la masa bisericii este mai mare cu 20 de persoane, deoarece biserica primeşte ajutoare pe timp de iarnă .

Uşa s-a deschis din nou. O doamna plinuţă spune „Doamne ajută, părinte.” Doamna a venit special ca să doneze un set frumos de farfurii.

Există persoane care donează diferite lucruri, începând cu mâncare, până la farfurii.

Vara nu suntem susţinuţi financiar, ci doar din pomana dăruită de credincioşi. Oricine este binevenit să doneze.” ne spune părintele Ioan Coşa.

Proiectul părintelui de a ajuta oamenii cu o condiţie precară, a început în iarna anului 2005.

Din noiembrie până în aprilie, 50 de suflete au mâncat la cantină şi au putut înnopta acolo, având un acoperiş deasupra capului.

Din anul 2006, elveţienii de la fundaţia Papageno au început să finanţeze programul “Dărunind vei dobândi”, acesta fiind numele proiectului iniţiat de părinte.

12.35

Ciorba de legume a fost servită. Oamenii stau la masă şi aşteapta mămăliguţa cu brânză şi smântână.

După ce termină de servit mâncarea, parcă sunt mai liniştiţi, mai împăcaţi cu viaţa şi plini de mulţumire faţă de părinte.

Felicia are 50 de ani şi vorbeşte în şoaptă, parcă are senzaţia că deranjează pe cineva, deşi toată lumea aşteaptă cozonacul.

Felicia este mulţumită, şoptindu-ne că „ajutorul este foarte bun pentru toată lumea”, dar că viaţa este grea şi că ea îl ajută pe băiatul ei care nu se descuurcă prea bine cu salariul lui.

Mai spre capătul mesei stă Daniela cu fetiţa ei îmbrăcată în trening roz. Ea vine aici de trei ani. Fetiţa zâmbeşte, parcă ar vrea să stea la o fotografie.

Daniela este foarte mulţumită de ajutorul oferit aici la biserică şi ne spune încântată că mâncarea este foarte bună.

Lumina lui Dumnezeu luminează tuturor.”

Pe lângă masa oferită la cantină, părintele nu i-a uitat pe copiii care nu işi permit să plătească ore de meditaţii particulare.

Astfel, cu sloganul Lumina lui Dumnezeu luminează tuturor” 15-20 de copilaşi care nu au banii necesari ca să îşi permită cursuri particulare, vin spre biserică, intră în cantină şi ascultători stau la masă şi fac lecţii.

Hrana şi educaţia contează în viaţă. Nici sănătatea nu a fost lăsată la o parte de părintele Ioan Coşa. Un alt proiect iniţiat de el, dar care nu s-a bucurat de succes se numea „Sănătate pentru toţişi consta în consultaţii medicale gratuite, dar oamenii nu au mers.

Cantina se află la subsolul bisericii şi este întreţinută de oameni care nu sunt remuneraţi, ei fac muncă de voluntariat pentru binele comunităţii.

În spate, la bucătărie, se ascunde bucătăreasa care face o treabă foarte bună, toată lumea este mulţumită de mâncare, iar printr-un parteneriat cu Facultatea de Teologie, studenţii veneau şi făceau practică la cantină.

Eu cred că Biserica nu are doar un scop religios, ci şi unul social.” Părintele Ioan Coşa:

Părintele Ioan Coşa este respectat de sutele de enoriaşi şi ajutorarea celor nevoiaşi îi aduce o satisfacţie personală.

Mă simt mulţumit sufleteşte (…) Eu zic că este bine ce fac, dar ar trebui mai mult.”

Totodată, planurile de ajutorare a oamenilor nu se opresc aici.

Părintele doreşte ca sufletele care sunt în ultimele zile ale vieţii să o ducă mai bine. Astfel, în timp, capela din spatele bisericii va fi reamenajată complet pentru credinciosi :

Aş dori ca unde este capela de lemn să fac un hospice cum este hospice-ul Carl Wolff.”

Acest proiect de viitor nu va fi finalizat rapid şi costurile vor fi destul de ridicate, însă părintele consideră că Biserica trebuie să se implice în problemele oamenilor şi că nu este îndeajuns să predici în biserică şi să te rogi, ci şi să îţi ajuţi aproapele.

Părintele Coşa este respectat de enoriaşi şi are o vorbă bună pentru fiecare persoană care calcă pragul bisericii şi al cantinei. 

În Sibiu mai există biserici care au o cantină şi îi ajută pe cei sărmani. Acestea sunt: biserica din Valea Aurie, din “Groapă” şi de pe strada Dealului.

Ora 13.20. Mâncarea a fost golită din farfuriile albe şi lumea pare mai plină de viaţă. Aceasta este un moment pe care toată lumea probabil ar vrea să il prelungească.

Este luna iunie. Soarele încă nu a apărut pe cer, este destul de răcoare, ploaia nu a căzut…

Dar soarele apare în fiecare zi în sufletele celor cu o condiţie materială precară deoarece cineva se gândeşte la ei.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s