Copilăria mea din jurul blocului.

Am venit acasa de câteva zile şi nu am putut să nu revăd zonele pe care le umblam când eram mic copil.

Sunt atât de schimbate…parcă au trecut zeci de ani peste ele…

Când eram mici, totul părea mai mare.

Locul unde ne jucam raţele şi vânătorii, unde jucam fotbal cu băieţii de la bloc este  mai mic şi neîncăpător,  de-a v-aţi-ascunselea avea farmec, teiul din faţa blocului a dispărut şi se pare că a fost uitat.

Centrala veche e aproape la fel, numai că este mult mai mică, tencuiala căzută  şi copiii nu se mai caţără pe ea.

Fotografii făcute ieri.

Câmpul… în câţiva ani nu va mai fi niciodată la fel, deoarece se umple, încetul cu încetul, cu clădiri fără personalitate.

Câmpul cu amintiri

Nici blocurile nu mai sunt la fel, au suferit modificări bune: au fost izolate şi colorate.

Vecinii au mai dispărut, unii au trecut în lumea neştiută de noi, alţii au îmbătrânit atât de mult încât nu se mai arată lumii, decât în cazuri rare, de genul-mers la doctor sau piaţă.

Vecina bătrână care mereu ne cicălea şi pe care o recunoştea orice copil cu un apelativ nu tocmai respectuos  a trecut şi ea în nefiinţă.

Ceea ce mi-a atras atenţia cel mai mult şi m-a făcut să mă întorc în timp au fost pomii  plini de corcoduşe verzi. 

Unde sunt copiii de altădată care erau mereu murdari, juliţi la genunchi de la urcatul în copaci ? Corcoduşele stau neatinse în pomi, acum sunt mai multe decât niciodată.

Am stat, am mâncat câteva şi au fost ca madlena lui Proust.

Gustul lor neschimbat m-a intors în timp, timpul ghiduşiilor, al nepăsării, timp fără probleme, timpul jocurilor naive, timp în care înnebuneam vecinii cu ţipetele noastre stridente, dar îi mai şi făceam să zâmbească.

Noi am crescut, ne-am maturizat  şi acum când ne întâlnim în faţa blocului, întâmplător, vorbim despre party-uri, despre facultate, master, locul de muncă şi uneori despre vecinii pe care nu i-am mai văzut şi despre care nu mai ştim nimic.

Aaa şi să nu uit de satul din spatele blocului, despre care voi povesti altădată.

Alte fotografii din universul copilariei mele, din cartierul Hipodrom:

Ce vremuri….

Şi o melodie de pe vremuri care mi-a venit acum în minte:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s